Piuciarìa

Da Wikipedia.

C'l artìcol chè 'l è scrit in Carpśàn Emiliàn

La piuciarìa 'd un vêć ch'al tin strìc i só besi, ind un disègn ed fin Otsèint edl Antonio Piccinni.
L'avarìsia c'm'al la disgnèva Pieter Bruegel al Vêć.

La piuciarìa o avarìsia o tacagnerìa l'è 'l vìsi dla gint tròp tachèda ai sold, ch'la i tin tròp estrìc.[1]
Per la Céśa catòlica, la piuciarìa l'è ùn di sêt vìsi capitêl, che difât l'andrèv invéci mìs a taśér cun la caritê, ch'la s'rèv invéci la virtù ch'la gh'è cuntrària.

«
Ed elli a me: “Tutti quanti fuor guerci
sì della mente in la vita primaia,
che con misura nullo spendio ferci”.»
(IT)(Da 'l "Infèren" 'd Dante, VII, 40-2, 1300,)
«
E lò a mè: “Tùt chilōr i éren stê òreb
sicùr in dla mèint in dla só vìta,
che cun dl ôć i n'gh'ìven fât gnanc un spènder”.»

Manéri ed dir

  • (CARPŚ) Èser un rabèin (scóltel chè), (IT) Essere tirchio.
  • (CARPŚ) Crèpa l'avarìsia,[2] (IT) Crepi l'avarizia.
  • (CARPŚ) Èser ed na piuciarìa mai vdùda,[3] (IT) Essere di una tirchieria mai vista.
  • (CARPŚ) Avér-'gh al méter curt,[4] (IT) (lett.) Avere il metro corto, (fig.) Essere avaro.
  • (CARPŚ) Èser na pèla (na plàsa),[5] (IT) Essere una pelle (una pellaccia), un avaraccio.
  • (CARPŚ) Èser strìc più 'd un rabèin stìtic (scóltel chè),[6] (IT) (lett.) Essere più stretto di un rabbino stitico, (fig.) Essere troppo avaro.
  • (CARPŚ) Al plarèv un piōć p'r avér-en la pèla,[7] (IT) (lett.) Pelerebbe un pidocchio per prenderne la pelle, (fig.) Essere troppo avaro.
  • (CARPŚ) A gh'è dal reschi che, per sparagnèr, i tinen sarèdi anca el fnestri e i us ch'i nn'egh dìghen che l'ària la s pèga, (IT) Ci sono delle pelli che, per risparmiare, tengono chiuse anche le finestre e le porte, che non gli dicano che l'aria va pagata.
  • (MUD) 'T î pròpia na résca!![8] (IT) Sei proprio un avaro!!

Vōś lighèdi

Èter progêt

Noti e referèinsi

  1. (CARPŚ) e (IT) "Dizionario del dialetto carpigiano", dal G. Malagoli e dl'A. M. Ori, Mòdna, 2011.
  2. Ibidem.
  3. Ibidem.
  4. Ibidem.
  5. Ibidem.
  6. Ibidem.
  7. (CARPŚ) e (IT) "Al Śòv", dal Carlo Contini, Chèrp, 1972, paǵ. 141.
  8. (MUD) e (IT) "A m'arcòrd - Dizionario enciclopedico del dialetto modenese", dal Sander Bellèi, Frèra 1999.