Tvaiōl

Da Wikipedia.

C'l artìcol chè 'l è scrit in Carpśàn Emiliàn

Un tvaiōl pighê in sìm'a na tèvla 'd un ristorànt.
Di tvaiō ed chèrta.

Al tvaiōl[1] (tovagliolo in itagliàṅ) 'l è 'n quadrê bèin cuśî ed stòfa ch'a s mèt in sìm'ala tèvla e ch'a servìs per tōres vìa i śbrudâć dal magnèr da tâc ala bòca.

A s dróva anch i tvaiō ed cherta, mulśèin e però sustgnû, ch'i s bùten in dal rusc ala fìn dal diśnèr.

Manéri 'd dìr

  • (CARPŚ) Pighèr al tvaiōl,[2] (IT) (lett.) Piegare il tovagliolo, (fig.) Morire.
  • (MUD) 'L è gnû bèle tròp tèrd. A pigh i tvaiō e a vagh a cà,[3] (IT) Si è fatto anche troppo tardi. Prendo le mie cose e vado a casa.

Vōś lighèdi

Un gulōś a tèvla drē a magnèr imbavajê col tvaiōl, in na pitùra 'd Henri Brispot ed fin Otsèint.

Noti e referèinsi

  1. (CARPŚ) e (IT) In dal "Dizionario del dialetto carpigiano" ed Grasiàn Malagòli e Anna Marìa Ori, Mòdna 2011, a s escrìv: tvaióol.
  2. Ibidem, a s escrìv: „pighèer al tvaióol.
  3. (EML) e (IT) In dal lìber "101 modi di dire in Emilia-Romagna" ed S. Prati e G. Rinaldi, Bulògna 2019, a s escrìv: „L-ê gnû bēle trōp tērd: a pîgh i tvaiô a a vagh a cà”.

Èter progêt

Colegamèint estèren