Sugèt

Da Wikipedia.

Artéccol in dialètt mudnés

Prugèt gramâtica
ARS Arsân
MUD Mudnés
BLG Bulgnais
PRM Pramzan
ITA Italiân
LAT Latèin etim.

In gramàtica, al sugèt l'è la pert d'la frès c'as concorda cun al véreb e che la dis chi è ch'a cumpiss l'aziòn. In tòt i dialètt emilian, al sugèt al pôl éser in trî formi:

  • Prèmma forma. La vìn useda quànd an'ghè brisa al vereb: Chi ha descòrs? !
  • Seconda forma. La forma più comùn: A sun andé a cà.
  • Térza forma (ciameda anch 1°+2° forma): La vìn useda quand as vôl raffurzèr al sugèt, o quand al sugèt an l'è mènga un pronàm persunèl: Me a sun andé a cà. Ràma l’è propria bêla.

Al pronàm persunèl e la só espansiòun[modifica | mudéfica la surzéia]

Pronàm persunèl (1°) .
io me me
tu te te
egli *(ec)cu(m) illu(i) (co)lui (chi) ló
ella *(ec)cu(m) ille(i) (co)lei (chi) lē
noi no(s) alter(os) noi(altri) nó/nu(v)êter nuèter
voi vo(s) alter(os) voi(altri) vó/(v)u(v)êter vuèter
essi *(ec)cu(m) illor(um) (co)loro (chi) lōr lôr låur
esse *(ec)cu(m) illor(um) coloro (chi) lōr lôr låur
Pronàm persunèl (2°) .
io a
tu te/et
egli al/l'/l/el
ella la/l'
noi a
voi a
essi é,i,el
esse égli,li
Espansiòun dal pronàm persunêl .
ego>*eo e/ai/i a/ai
tu (e)t/t (e)t/t
(il)le al/l al/l
(il)la l(a) l(a)
> 1 p.s. e/ai/i a
> 1 p.s. e a
(il)li i/e i
(il)lae i/e äl/äli

Lēser ânca: [1] [2]

  1. "Le espansioni del soggetto" int al sît Bulgnaiṡ.
  2. Ludovico Antonio Muratori, "Antiquitates Italicae Medii Aevi -- dissertazione XXXIII, dell’origine o sia dell’Etimologia delle voci Italiane" (1738-1743):
    COLORO. Illi. Fu di parere il Menagio che gli antichi dicessero eccum illorum, e che se ne formasse coloro. Sospetto io che più tosto nascesse da qui illorum, forse usato ne’ secoli barbarici in vece di qui ex illis. Nell’antica Vita di Felice, MSta nella Biblioteca Estense, leggo: Imperoché luy aiuta e conforta quellori che in luy se confidano. Anche il dialetto Modenese pronunzia quellor per coloro coll’E tacito all’uso de’ Franzesi.

Eṣèimpi cun èser e avèir[modifica | mudéfica la surzéia]

Eseimpi cun al verb eser .
Io sono Mé e sûn Mè a sun Mé a sån
Tu sei Té t'é Tè t'ê Té t î
Egli è Chi ló l é (Che) lò l'è Ló l é
Ella è Chi lē l'é (Che) lê l'è Lî l’é
Noi siamo Nuêt'r e sòm Nuèter a sàmm Nuèter a sän
Voi siete Uêt'r e sî Vuèter a sîv Vuèter a sî
Essi sono Chi lōr în Che lór i én Låur i én
Esse sono Chi lōr în Che lór i én Låur äli én
Eseimpi cun al verb avèr .
Io ho Mé (a)i ó Mè a-g hó Mé ai ò
Tu hai Té t è Tè t'gh é Té t è
Egli ha Chi ló l à Che ló l'ha Ló l à
Ella ha Chi lē l à Che lê l'ha Lî l’à
Noi abbiamo Nuêt'r (a)i òm Nuèter a-g avàm Nuèter avän
Voi avete Uêter i avî Vuèter a-g avî Vuèter avî
Essi hanno Chi lōr i ân Che lór i-g ân Låur i an
Esse hanno Chi lōr i ân Che lór i-g ân Låur äli an

Êt'r eṣèimpi[modifica | mudéfica la surzéia]

Eseimpi cun al verb fer .
Io faccio Mé e fâg Mé a fâg
Tu fai Té (e)t fê Té (e)t fè
Egli fa Chi ló al fà Ló al fà
Ella fa Chi lē la fà Lî la fà
Noi facciamo Nuêt'r e fòm Nuèter a fän
Voi fate Uêt'r e fê Vuèter a fè
Essi fanno Chi lōr e fân Låur i fan
Esse fanno Chi lōr e fân Låur äl fan
Eseimpi cun al verb imparer .
Io imparo Mé ? impêr Mé a impêr Mé a inpèr
Tu impari Té t impêr Té t'impêr Té t inpèr
Egli impara Chi ló l impêra Chè ló al'impêra Ló l inpèra
Ella impara Chi lē l'impêra Chè lē al'impêra Lî l’inpèra
Noi impariamo Nuêt'r ? imparòm Nueter a imparòm Nuèter a inparän
Voi imparate Uêt'r ? imparê Vueter a imparêv Vuèter a inparè
Essi imparano Chi lōr ? impêren Lòr i impêren Låur i inpèren
Esse imparano Chi lōr ? impêren Le lòr i impêren Låur äli inpèren
Eseimpi cun al verb river .
Io arrivo Mé e rîv Mé arîv
Tu arrivi Té (e)t rîv Té t arîv
Egli arriva Chi ló l rîva Ló l arîva
Ella arriva Chi lē la rîva Lî l’arîva
Noi arriviamo Nuêt'r e rivòm Nuèter arivän
Voi arrivate Uêt'r e rivê Vuèter arivè
Essi arrivano Chi lōr e rîven Låur i arîven
Esse arrivano Chi lōr e rîven Låur äli arîven