Stabat mater

Da Wikipedia.


C'l artìcol chè 'l è scrit in Carpśàn Emiliàn

«

Stabat mater dolorosa
iuxta Crucem lacrimosa,
dum pendebat Filius.

Cuius animam gementem,
contristatam et dolentem,
pertransivit gladius.

O quam tristis et afflicta
fuit illa benedicta
Mater Unigeniti.

Quae maerebat et dolebat,
Pia Mater cum videbat
Nati poenas incliti.

Quis est homo qui non fleret,
Matrem Christi si videret
in tanto supplicio?

Quis non posset contristari,
Christi Matrem contemplari
dolentem cum Filio?

Pro peccatis suae gentis
vidit Iesum in tormentis
et flagellis subditum.

Vidit suum dulcem natum
moriendo desolatum,
dum emisit spiritum.

Eia Mater, fons amoris,
me sentire vim doloris
fac, ut tecum lugeam.

Fac ut ardeat cor meum
in amando Christum Deum,
ut sibi complaceam.

Sancta mater, istud agas,
crucifixi fige plagas
cordi meo valide.

Tui nati vulnerati,
tam dignati pro me pati,
poenas mecum divide.

Fac me tecum pie flere,
crucifixo condolere,
donec ego vixero.

Iuxta crucem tecum stare,
et me tibi sociare
in planctu desidero.

Virgo virginum praeclara,
mihi iam non sis amara:
fac me tecum plangere.

Fac ut portem Christi mortem,
passionis fac consortem,
et plagas recolere.

Fac me plagis vulnerari,
fac me cruce inebriari,
et cruore Filii.

Flammis ne urar succensus
per te Virgo, sim defensus
in die iudicii

Christe, cum sit hinc exire,
da per matrem me venire
ad palmam victoriae.

Quando corpus morietur,
fac ut animae donetur
Paradisi gloria.

Amen.»

(LA)(Stabat mater, 1200)
«

La Mèder l'era lè in pèina
in lèghermi sòta la Crōś
col Fiōl lè in spicajòun.

E la só alma ch'la patìva,
melmìsa e soferèinta
l'era trapasèda da na spèda.

Oh, quant patìda e butèda śò
l'era la benedèta
Mèder edl Unigènit!

Quant la patìva, la s turmintèva,
la Pia Mèder in dal vèder
i patimèint dal Sgnōr só Fiŏl!

Chi n'pianśrèvel
in dal vèder la Mèder 'd noster Sgnōr
da mêś a csè tanta soferèinsa?

Chi n's turèvel śò
in dal guardèr la pìa Mèder
soferèinta eśvèin a 'l Fiōl?

Per el pèchi dla só gint
Lē la vdiva Geśù in di patimèint,
sotamìs ala frusta.

L'era lè ch'la vdiva al só Fiōl tender
ch'al murìva abandunê
intànt ch'a 'l spirèva vìa al spirit.

Oh, Mèder, surgìnta 'd amōr,
fà che mè a patìsa al tó stès dulōr
perchè che mè a piànśa tég.

Fà che 'l mé cōr al 's pasiòuna
indl amèr Crist Dìo
per fèr cal quèl che lò 'l al gradìsa.

Santa Mèder, fà acsè:
stanpa forti el pièghi ed tó Fiōl
mìs in crōś in dal mé cōr.

Dal tó Fiōl frî
ch'l à vlû patìr per mè,
divìd még i só patimèint.

Lasem piàṅśer ed pietê tēg,
ch'a spartém al dulōr dal Crocifìs,
infintànt che mè a n'scamparò.

Śvèin ala Crōś a vój stèr tég,
insèm a tè,
in dal patimèint.

O Vergine gloriosa fra le vergini non essere aspra con me, fammi piangere con te.

Fa' che io porti la morte di Cristo, fammi avere parte alla sua passione e fammi ricordare delle sue piaghe.

Fa' che sia ferito delle sue ferite, che mi inebri della Croce e del sangue del tuo Figlio.

Che io non sia bruciato dalle fiamme, che io sia, o Vergine, da te difeso nel giorno del giudizio.

E quand a murirò anca mè
fa' che ala mé alma a gh'vègna
la glòria del Paradìś.

Amen.»